Depravate, ipocrite şi frigide
Poate că sunt eu de modă veche, dar expresia „ce craci ai, fă”, nu m-a făcut niciodată să mă emoţionez în sensul fluturaşilor din stomac. La naiba! Nici măcar nu m-am obosit să mă întorc să identific Neanderthalul avântat în declaraţii. Am mers mai departe roşie de furie că specimenul poluează fonic, fără să plătească şi el o taxă de ecologie auditivă şi mi-am văzut liniştită de viaţa mea.
Şi-apoi l-am întâlnit pe fanul nembăr uan a lui Salam care mă claxona cu frenezie la trecerea de pietoni şi apoi se arăta şocat de faptul că îl ignor. „Eşti lesbiană sau cum?!”, mă întreabă în timp ce-şi şterge transpiraţia cu mâneca, neuitând să mestece gumă cu gura deschisă. Şi-i înţeleg mirarea. Doar omul era bazat. Câţi dintre noi pot efectua asemenea acţiuni complexe în acelaşi timp?!
Urc în autobuz şi mă trezesc cu Mister „lanţu’ meu este de haur”…
Vezi articolul original 248 de cuvinte mai mult
